Lore-ul proiectului
Ce este lore-ul?
Lore-ul este istoria universului unui joc sau o poveste legată într-un fel de acel univers. Termenul „lore” provine din cuvântul englezesc lore, care în acest context înseamnă cunoștințe, tradiții și povești transmise de-a lungul timpului.
Scurt lore al universului District 9 RP
În 2012, după testarea publică a unui nou vaccin pe bază de cordyceps, oamenii au început să se transforme în masă în zombi. Printr-un concurs de împrejurări, infecția a reușit să se răspândească în întreaga lume într-un timp incredibil de scurt, aruncând civilizația în haos și forțând omenirea să renunțe la confortul de odinioară și să se concentreze în întregime pe supraviețuire.
Pe tot teritoriul Statelor Unite există numeroase așezări fortificate asemănătoare cu Los Santos. Multe orașe au reușit să se izoleze de amenințare, să supraviețuiască și să creeze condiții potrivite pentru viața oamenilor. În unele dintre cele mai mari fortărețe, oamenii de știință și medicii continuă să studieze activ virusul, în speranța de a găsi un vaccin împotriva îngrozitoarei infecții.
Context
Human Labs dezvolta de zece ani un vaccin inovator, iar în ultimii ani ai proiectului a făcut progrese uriașe. Serul trebuia să fie universal și extraordinar de eficient. Dacă proiectul ar fi reușit, Human Labs ar fi marcat o nouă piatră de hotar în istoria medicinei și a omenirii: aproape orice boală ar fi putut fi vindecată cu o singură injecție.
Ani la rând, oameni de știință din întreaga lume au lucrat la formula perfectă și la modificarea genelor astfel încât organismul uman nu doar să accepte microorganisme străine, ci să le și ajute activ să-și îndeplinească funcția.
După nenumărate studii și eșecuri, oamenii de știință au decis să folosească drept bază a serului cordyceps-ul — o ciupercă parazită care infectează insectele și preia complet controlul asupra lor. Pentru oameni însă, ciuperca nu reprezenta niciun pericol, din cauza temperaturii ridicate a corpului uman și a puterii sistemului imunitar. Dimpotrivă: cordyceps-ul fusese chiar folosit în tratamentul și prevenirea diverselor boli.
Obiectivul oamenilor de știință era să provoace artificial mutația ciupercii și să-i amplifice proprietățile naturale, păstrându-i totodată incapacitatea de a prelua controlul asupra corpului uman.
În următorii patru ani, specialiștii Human Labs au lucrat exact în acest scop, iar până în 2010 ajunseseră la etapa de testare.
Primele experimente au fost efectuate pe șoareci și șobolani. Totuși, la începutul lui 2011, când rata de succes a experimentelor pe rozătoare mici atinsese 98%, iar mortalitatea rămânea sub 1%, oamenii de știință au început să testeze serul pe iepuri, pisici și câini, iar mai târziu pe cimpanzei.
Testarea pe animale s-a încheiat în sfârșit în iunie 2012. După toți indicatorii măsurabili, rezultatele păreau impecabile: experimentele aveau o rată de succes de 99,9%, iar starea animalelor rămânea complet stabilă.
Testarea publică era programată să înceapă pe 1 septembrie, iar următoarele două luni au fost dedicate pregătirii intense a evenimentului.
1 septembrie 2012.
Această zi trebuia să rămână în istoria omenirii drept momentul în care umanitatea a făcut un pas uriaș spre utopie.
Human Labs a închiriat un teren, a ridicat mai multe corturi și a transportat acolo tot echipamentul necesar. Oamenii au început să stea la coadă pentru vaccinare încă de la ora 5:00 dimineața, deși evenimentul era programat oficial să înceapă la 9:00.
Chiar și în ciuda succesului incredibil al serului în testele pe animale, Human Labs a refuzat să-și asume răspunderea pentru posibile efecte adverse sau alte consecințe. Drept urmare, toți cei care acceptau să participe la programul de vaccinare trebuiau să semneze o declarație de exonerare de răspundere.
Evenimentele din 1 septembrie 2012
Locul evenimentului era organizat astfel: două corturi erau dedicate administrării vaccinului, iar alte patru erau folosite pentru monitorizarea stării celor vaccinați. Pentru confortul participanților fuseseră instalate și toalete ecologice, precum și o cantină gratuită, deoarece starea lor trebuia monitorizată timp de opt ore.
După aceea, participanții vaccinați trebuiau să meargă la spital pentru analize medicale în a treia, a șaptea, a paisprezecea și a treizecea zi.
Exact la ora 9:00, specialiștii au început administrarea vaccinului.
Deși veniseră peste o sută de oameni și doar două corturi erau echipate pentru administrarea serului, personalul Human Labs a reușit să-i vaccineze pe toți până la prânz.
La început, totul a decurs fără probleme. Oamenii de știință și personalul medical erau încântați de primele rezultate. Absența efectelor adverse și starea stabilă din primele opt ore garantau practic succesul: în timpul testelor pe animale, aproximativ 90% dintre toate cazurile eșuate apăruseră în primele 24 de ore de observație, cel mai des în primele șase.
Din păcate, serului inovator nu i-a fost sortit să devină un succes.
Cu abia o oră înainte de finalul evenimentului, mai mulți participanți vaccinați au început brusc să se simtă rău și să se comporte agresiv. Unii au reușit chiar să atace câțiva oameni înainte ca paznicii să-i scoată de acolo.
Acesta a fost începutul haosului.
Unul după altul, oamenii au început să-i atace pe cei din jur. Panica s-a răspândit printre participanții rămași, iar personalul de securitate nu a putut reacționa eficient.
Cei care suferiseră mușcături și zgârieturi au început să se schimbe rapid. Ochii li s-au tulburat, pielea le-a devenit nefiresc de palidă, iar comportamentul lor a devenit extrem de agresiv.
Datorită jurnaliștilor care transmiseseră evenimentul în direct, de la început până la sfârșit, pentru Weazel News, informațiile despre incident s-au răspândit rapid atât în rândul populației, cât și în cercurile guvernamentale, deși autoritățile locale au încercat să oprească răspândirea veștii prin întreruperea emisiunilor TV și radio ale Weazel News.
Transmisiunea în direct a permis autorităților să reacționeze rapid. Chiar și așa, până când forțele de ordine și armata au fost mobilizate pentru a elimina amenințarea, virusul se răspândise deja în aproape un sfert din stat.
Poate că, fără reportajul în direct, întregul stat ar fi fost infectat.
La scurt timp după începutul incidentului, la ora 19:40, o explozie a zguduit Human Labs.
Nori uriași de fum amestecat cu vapori din ser s-au ridicat în atmosferă. Astfel, virusul s-a putut răspândi în aproape toată țara și chiar în câteva state vecine.
Dintr-un motiv necunoscut, cei infectați prin vaporii din aer nu au suferit mutația imediat. Unii s-au transformat după câteva zile, iar alții nu au prezentat simptome timp de câteva săptămâni.
Din acest motiv, închiderea granițelor și măsurile de izolare nu au putut împiedica virusul să se răspândească în continuare pe planetă.
Până în ziua de azi, nimeni nu știe exact ce a cauzat mutația cordyceps-ului.
Poate că temperatura corpului Pacientului Zero a scăzut cumva sub pragul necesar sau poate că sistemul său imunitar slăbise suficient încât să-i ofere ciupercii ocazia de a prelua controlul asupra sistemului nervos al celor vaccinați.
Cel mai probabil, adevărul nu va fi aflat niciodată.
Lore
Dimineața în Los Santos era cu adevărat liniștită, dacă nu luai în seamă agitația din jurul zonei observatorului, unde avea loc testarea unui nou vaccin.
Oamenii de știință și personalul medical își pregăteau instrumentele, jurnaliștii își montau echipamentul, iar paznicii inspectau zona.
Un eveniment de o asemenea amploare ar fi trebuit să aibă loc într-o clădire echipată corespunzător, nu pe un teren închiriat, sub corturi improvizate. Totuși, dintr-un motiv sau altul, autoritățile locale au ales să treacă cu vederea o asemenea neglijență din partea oamenilor de știință de la Human Labs.
În ciuda alegerii neprofesioniste a locului, tot personalul era echipat corespunzător, iar corturile conțineau tot ce era necesar pentru teste.
Faptul că oamenii de știință de la Human Labs nici măcar nu se deranjaseră să aloce câteva încăperi la etajele superioare ale propriului laborator nu era altceva decât o încercare de a se distanța de un posibil eșec.
Doar asta ar fi trebuit să fie primul semnal de alarmă privind experimentele lor, însă oamenii obișnuiți nu au văzut nimic suspect în asta la vremea respectivă.
Începutul testării a decurs cu succes, iar procesul de vaccinare s-a încheiat chiar înainte de termen.
Ireversibilul s-a produs abia spre finalul evenimentului.
Panica s-a răspândit rapid printre cei vaccinați când mai mulți participanți au început să se transforme rapid în ceva ce încă semăna cu ființele umane, dar era agresiv și complet incontrolabil.
Cei care nu fuseseră încă infectați au încercat să fugă, însă paznicii au încercat să rețină mulțimea și să restabilească ordinea.
Nu au reușit să țină piept forței oamenilor care încercau să fugă.
Reporterii Weazel News fuseseră prezenți încă de la început pentru a acoperi un eveniment atât de mare și de important. Ei au transmis în direct desfășurarea evenimentelor pe canalul TV Weazel News, precum și pe frecvența radio a companiei.
Jurnaliștii au dat dovadă de un profesionalism și un curaj remarcabile, refuzând să oprească transmisiunea fie și pentru o clipă, deși atât reporterii, cât și cameramanii își dădeau seama, cel mai probabil, că un asemenea curaj i-ar putea costa viața.
În ciuda eroismului lor, transmisiunea în direct a fost curând întreruptă, iar moartea angajaților Weazel News a devenit aproape inutilă.
Autoritățile locale au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a opri răspândirea informațiilor și au fost direct responsabile pentru sfârșitul brusc al transmisiunii, după ce au bruiat atât semnalul TV, cât și pe cel radio al WN.
Conducerea statului San Andreas intenționa să ascundă dovezile propriului eșec și să gestioneze singură consecințele.
Nu aveau idee cât de mult își supraestimaseră propriile capacități.
În timp ce guvernul din San Andreas încerca disperat să oprească fluxul de informații, infecția continua să se transmită de la om la om. Cu fiecare minut care trecea, situația din tot statul se apropia de punctul fără întoarcere.
Până la sfârșitul zilei, peste 30% din populație fusese expusă infecției.
Abia atunci autoritățile locale au ordonat armatei să intervină.
Totuși, soldații nu au fost informați despre adevărata natură a amenințării și nici nu au primit permisiunea de a folosi forța letală — încă o greșeală critică a guvernului.
În aceeași seară, în laborator a avut loc o explozie.
În încercarea de a distruge dovezile, conducerea de vârf a Human Labs angajase oameni care să saboteze clădirea.
Odată cu norii de fum, vaporii serului mortal s-au ridicat în atmosferă, permițând treptat virusului să se răspândească în Statele Unite și în țările vecine.
Deasupra regiunilor mai calde, vaporii s-au amestecat rapid cu precipitațiile și au fost neutralizați în sol. Deasupra zonelor cu climă mai temperată, virusul și-a pierdut treptat puterea cât timp a rămas în aer.
Infecția pe cale aeriană s-a manifestat diferit față de infecția prin contact fizic direct.
Procesul de transformare dura de la câteva zile până la o săptămână și jumătate.
Din cauza acestei declanșări întârziate, lumea nu a reușit să reacționeze suficient de repede la infecția care se răspândea rapid.
În următoarele două săptămâni, faza pasivă s-a încheiat, iar omenirea s-a prăbușit în haos.
Majoritatea țărilor nu au supraviețuit nici măcar primului an.
Statele insulare și cele mai sărace țări de pe planetă s-au prăbușit în doar câteva luni, iar țările moderat dezvoltate au rezistat doar puțin mai mult.
Autoritățile locale au fugit când și-au dat seama de adevărata amploare a catastrofei, lăsând statul în voia sorții.
Deși San Andreas rămăsese fără o conducere funcțională, la începutul lui decembrie 2012, după ce locuitorii se obișnuiseră cât de cât cu viața în condiții apocaliptice, a început construcția unei bariere defensive în jurul orașului Los Santos.
După patru luni de muncă neîntreruptă, perimetrul a fost în sfârșit finalizat.
Bariera era fragilă și construită din orice au putut găsi oamenii, dar chiar și așa era mai bine decât să rămână fără apărare în fața zombilor — numele pe care societatea îl dăduse infectaților mutanți.
În aprilie 2013, după finalizarea primei etape de construcție a zidului, controlul asupra orașului Los Santos a trecut în mâinile armatei. Sub comanda și protecția ei fusese construit perimetrul defensiv.
Până în mai 2013 începuseră deja lucrările de consolidare a zidului.
În aceeași lună, Los Santos a început să caute alți supraviețuitori prin transmisiuni radio.
Curând a devenit clar că orașe fortificate locuite de supraviețuitori erau împrăștiate în toate Statele Unite. San Andreas nu era nici pe departe singurul loc unde oamenii reușiseră să se organizeze și să supraviețuiască.
Comunicarea cu aceste orașe s-a dovedit extrem de valoroasă pentru dezvoltarea lor ulterioară.
În cele din urmă s-a stabilit contactul cu toate cele 42 de fortărețe din Statele Unite, care au devenit cunoscute drept Districte.
În septembrie 2013 s-a luat decizia de a înființa Consiliul Științific Unit al Statelor Unite, al cărui scop era studierea virusului și căutarea unor posibile metode de tratament și prevenire.
Din acel moment au început cercetări detaliate asupra infecției care cuprinsese întreaga lume.
Cu timpul, District 9 a descoperit că americanii nu erau singurii care reușiseră să se adapteze la viața de după apocalipsă.
Multe națiuni au supraviețuit, iar țările și Districtele au început să stabilească relații comerciale între ele pentru a-și asigura existența.
Întreținerea avioanelor de marfă ar fi fost extrem de costisitoare și ineficientă din punct de vedere economic, așa că navele de marfă au devenit principalul mijloc de comerț și schimb internațional.
Datorită cooperării productive și comerțului internațional, construcția unui zid fortificat adevărat a fost finalizată înainte de termen, în vara lui 2014.
Ulterior, armata națională a renunțat la rolul de organ de conducere al orașului și a predat controlul asupra orașului Los Santos unui grup de politicieni nou-veniți.
Cetățenii din Los Santos știuseră mereu că dincolo de ziduri încă trăiau oameni.
Până atunci, cei care locuiau în Pustietate fuseseră tratați în general neutru, deși cu o anumită doză de suspiciune.
După ce granițele orașului au fost consolidate, populația din Los Santos a început însă să-i disprețuiască și să-i discrimineze pe față.
Situația a escaladat atât de mult încât, în mai 2015, un grup care apăra drepturile celor care trăiau în afara zidurilor a fost scos în secret din oraș și abandonat în Pustietate.
După ce incidentul a devenit public, noul guvern a fost răsturnat.
Armata națională și-a asumat noi responsabilități și a fost redenumită ulterior N.O.O.S.E.
Poliția a primit atribuțiile unei poliții militare, iar în scurt timp N.O.O.S.E., LSPD și SAMS au preluat împreună controlul asupra orașului.
În octombrie 2014, organizația religioasă cunoscută drept Unitologii i-a plătit generos pe Adepți pentru a fabrica explozibili cu care intenționau să distrugă o parte a zidului.
Breșa era importantă nu doar pentru facțiuni, deoarece controalele la punctele de trecere deveneau tot mai stricte cu fiecare zi, ci și pentru Unitologi înșiși.
Construirea zidului le ofensa profund credințele religioase.
Aproximativ o lună a fost dedicată studierii detaliate a structurii zidului și elaborării unei strategii.
După ce pregătirile au fost încheiate, și-au pus planul în aplicare și au distrus o porțiune a zidului în miezul nopții, departe de cartierele rezidențiale, dincolo de baraj.
Breșa a rămas nedescoperită timp de trei luni, până când ofițerii LSPD au observat-o în timpul unei patrule și i-au raportat imediat șefului lor.
Deși problema a fost ridicată ulterior în Congres, nimeni nu părea deosebit de dornic să se ocupe de ea.
Gaura din zid îi era de folos guvernului din umbră.
Totuși, în urma incidentului, mai multe legi au fost înăsprite, inclusiv reglementările privind armele de foc, obiectele periculoase, precum și vânzarea și distribuirea băuturilor tari și a substanțelor narcotice.
Mafia nu și-a încetat niciodată activitatea, nici măcar în timpul apocalipsei.
În unele cazuri a ajutat orașul. În altele a ajutat Pustietatea.
În cele din urmă însă, acționa doar atunci când asta îi servea propriile interese pe termen lung.
Având de-a face cu amenințări mult mai mari — zombii și facțiunile ostile de dincolo de zid —, forțele de ordine din Los Santos au închis în mare parte ochii la criminalitatea din interiorul orașului.
Bineînțeles, poliția încă aresta criminalii și tâlharii prinși în flagrant, iar împreună cu N.O.O.S.E. organiza raiduri împotriva membrilor deosebit de cunoscuți ai lumii interlope.
Totuși, atunci când interesele lor nu se ciocneau direct, forțele de ordine evitau în general să se amestece în crima organizată.
La începutul lui 2016, traficul de narcotice și băuturi tari a devenit o problemă tot mai mare în întregul oraș.
Traficanții au devenit tot mai îndrăzneți, circulația mărfii a crescut dramatic, iar numărul consumatorilor a crescut odată cu ea.
După mai multe interogatorii fără rezultat, poliția a reușit în cele din urmă să obțină de la unul dintre intermediari informații despre sursa produselor.
Cea mai mare parte a contrabandei, inclusiv narcoticele și alcoolul, era produsă pe insula Cayo Perico.
Pentru a rezolva problema, N.O.O.S.E. a organizat operațiuni de recunoaștere cu aeronave.
Totuși, apropierea de insulă s-a dovedit imposibilă atât ziua, cât și noaptea: cei care ocupaseră teritoriul pur și simplu deschideau focul cu arme automate asupra aeronavelor de recunoaștere.
Riscul de a pierde atât oameni, cât și aeronave — mai ales dacă piloții erau loviți — a fost considerat mult prea mare în comparație cu amploarea problemei.
Drept urmare, s-a decis ca insula să fie lăsată în pace, iar în schimb controlul din interiorul orașului să fie întărit considerabil.
Astăzi, Los Santos este una dintre cele mai mari și mai avansate fortărețe rămase pe teritoriul Statelor Unite.
Printre celelalte Districte, se remarcă prin nivelul de trai ridicat și economia dezvoltată. Cei mai bogați locuitori ai statului își pot permite chiar vehicule de lux importate.
Și, deși facțiunile din Pustietate încă terorizează ocazional orașul și provoacă situații de urgență de amploare, se poate spune că orașul și Pustietatea coexistă acum într-o formă ciudată de armonie.
Lista țărilor supraviețuitoare
Țările care au reușit să supraviețuiască și să se consolideze în anii grei ai apocalipsei nu s-au limitat la Statele Unite, Mexic, Australia și alte națiuni importante.
Mai multe informații despre ele găsești în articolul Lista țărilor supraviețuitoare.
Lore-ul facțiunilor
După catastrofa fără precedent, pe teritoriile infectate au apărut nenumărate comunități mici.
Acestea se luptau să supraviețuiască în condiții aspre, stând departe de marele oraș, convinse că Los Santos avea să devină inevitabil epicentrul infecției.
S-a întâmplat exact opusul.
Los Santos a reușit să se protejeze de zombi în spatele unui zid defensiv solid, în timp ce teritoriile din afara orașului au rămas infestate de creaturi îngrozitoare.
În asemenea condiții ostile, majoritatea facțiunilor nu au putut supraviețui prea mult timp.
Unele însă există și în prezent.
Facțiunile care au supraviețuit până astăzi se aflau deja în vârful lanțului trofic în anii în care Pustietatea era plină de nenumărate comunități diferite.
Au dat dovadă de o reziliență, o viclenie și abilități de supraviețuire extraordinare.
Datorită acestora, și-au putut face loc în această lume, luptând nu doar împotriva zombilor, ci și împotriva altor facțiuni.