Concord

Concord este facțiunea care conduce Pustietatea. Cândva, membrii săi au lucrat pentru binele orașului, doar pentru a fi trădați și lăsați să moară pe teritoriul infectat. De atunci, Concord se străduiește să-i unească pe toți locuitorii Pustietății sub conducerea sa, pregătind o revoltă.

Concord pe hartă

Baza Concord

Istoria Concord

Înainte de Apocalipsă, Concord nu exista ca facțiune. Viitorii săi membri erau oameni obișnuiți, dintre care cei mai mulți nici nu se cunoscuseră înainte de izbucnirea virusului zombi.

În iulie 2014, a fost finalizată construcția Zidului care separa Los Santos de așa-numita Pustietate.

Curând după aceea, au început să apară informații potrivit cărora pe teritoriile din afara controlului orașului rămăseseră mult mai mulți supraviețuitori decât își închipuise cineva. Unii dintre ei căutau cu disperare un adăpost și un loc sigur în care să trăiască.

Mulți dintre acești oameni au încercat în repetate rânduri să intre în oraș.

Veneau la punctele de control și așteptau acolo ore întregi, implorându-i pe soldați să-i ajute, dar militarii doar clătinau din cap și refuzau.

Explicația lor era mereu aceeași: a-i lăsa să intre în oraș era un risc prea mare, pentru că ar fi putut fi deja infectați.

Chiar și după ce a fost creat un test rapid capabil să determine nivelul de infectare al unei persoane, supraviețuitorilor li s-a refuzat în continuare intrarea în oraș.

Oamenii care aveau să devină în cele din urmă membri ai Concord erau pe atunci locuitori obișnuiți din Los Santos, din medii complet diferite — de la docheri la politicieni.

Au început să observe prejudecata ciudată îndreptată împotriva unor oameni care nu voiau nimic altceva decât șansa de a trăi, nu doar de a supraviețui.

Indignați de o asemenea nedreptate, au început să organizeze proteste în fața Primăriei.

Au trecut luni.

Cu timpul, mulțimea adunată în fața clădirii administrației orașului a devenit tot mai mare, iar vestea despre tratamentul discriminatoriu al autorităților locale s-a răspândit în tot Los Santos.

Apoi, în mai 2015, guvernul din Los Santos a luat o decizie radicală.

Sub pretextul unor negocieri, oficialii i-au invitat pe toți protestatarii în Primărie.

Odată ajunși înăuntru, protestatarii au fost drogați și transportați în secret dincolo de Zid.

Guvernul le-a spus apoi celorlalți cetățeni că, în urma negocierilor, cele două părți ajunseseră la un compromis: protestatarii s-ar fi oferit, chipurile, voluntari să plece în Pustietate, să adune informații, să-i organizeze pe supraviețuitorii care trăiau dincolo de Zid și să stabilească dacă erau infectați.

Cu alte cuvinte, autoritățile locale au născocit o poveste conform căreia totul fusese voluntar.

Realitatea a fost mult mai brutală decât versiunea destinată urechilor curioase.

Grupul de oameni care nu bănuiau nimic a fost pur și simplu transportat dincolo de Zid și abandonat lângă un aerodrom vechi și părăsit.

Soarta lor ar fi fost cel mai probabil tragică, dacă nu ar fi existat Moș Joe și Cei Pierduți.

Moș Joe este un fel de erou local.

A salvat oameni din situații atât de periculoase încât e greu să ți le imaginezi, deși nu o face niciodată doar pentru un „mulțumesc”.

Prețul lui este ciocolata.

Acesta e costul salvării atunci când salvatorul tău e un pofticios incurabil după dulciuri.

Cei Pierduți sunt una dintre cele mai pașnice facțiuni care activează în afara orașului.

Deși motocicliștii duc o viață destul de izolată, nu sunt ostili față de locuitorii rătăciți ai orașului sau față de supraviețuitorii care hoinăresc prin Pustietate.

Motocicliștii i-au oferit grupului neajutorat un loc temporar la baza lor.

La scurt timp după sosire a ieșit la iveală o problemă: în șopronul în care dormeau Cei Pierduți pur și simplu nu era destul loc pentru toată lumea.

Din fericire, vara era caldă, iar vremea le-a permis să petreacă mai multe nopți sub cerul liber.

Totuși, situația a făcut ca găsirea unui adăpost permanent pentru nou-veniți să devină mult mai urgentă.

După ce și-au ales un lider, membrii grupului au început în grabă să-și spună Minutemen.

Le luase exact un minut să-și aleagă liderul și să-și regândească viziunea asupra vieții în lumina noilor împrejurări.

Liderul Celor Pierduți l-a luat cu el pe noul lider al Minutemen într-un fel de „tur” prin Pustietate, în căutarea unui teritoriu potrivit în care grupul să se poată stabili.

Prima săptămână de căutări nu a dat niciun rezultat.

Însă în a opta zi de explorare activă a teritoriilor infectate, cei doi lideri au descoperit în sfârșit un loc în care Minutemen se puteau stabili.

Era o cabană veche care părea abandonată de mai bine de cinci ani.

Proprietatea era deja împrejmuită de un gard, deși acesta avea nevoie de reparații și consolidări serioase.

Terenul în sine era de mult năpădit de iarbă înaltă și buruieni și trebuia curățat înainte ca proprietatea să poată fi folosită confortabil.

Din exterior, casa nu arăta chiar atât de rău.

Geamurile erau sparte și pe mai mulți pereți se vedeau crăpături, dar per ansamblu clădirea părea în stare să mai reziste cel puțin câțiva ani, chiar și fără reparații.

Înăuntru, camerele erau prăfuite și murdare.

Bucăți din tavan se prăbușiseră, nisipul și pământul de afară acopereau porțiuni din podea, iar vegetația se întinsese în anumite zone ale clădirii — mușchi, iarbă și chiar mucegai.

Curățarea și repararea cabanei aveau să dureze luni întregi.

Totuși, era bine amplasată, iar proprietatea era spațioasă și aproape bună de locuit.

Din acest motiv, liderul Minutemen a hotărât să se stabilească acolo, în loc să le mai facă greutăți Celor Pierduți și să le fie o povară.

În decurs de o săptămână, Minutemen se mutaseră complet la noua lor bază.

Următoarele șase luni le-au petrecut muncind fără încetare.

Au consolidat gardul, au curățat camerele de mizerie și vegetație, au reparat mobila veche și au construit piese noi pentru interior.

În același timp, au continuat să curețe de buruieni terenul din jur și să-l înfrumusețeze cu plante, flori, tufișuri și copaci.

Între timp, Minutemen au început să stabilească relații cu populația locală.

Datorită Celor Pierduți, zvonurile despre noii locuitori ai Pustietății s-au răspândit incredibil de repede.

După cum s-a dovedit, motocicliștii mergeau des în oraș și auziseră multe despre oamenii care luptaseră pentru drepturile celor rămași blocați dincolo de Zid.

Cum anume reușeau aceștia să intre în Los Santos a rămas un mister pentru Minutemen.

Era clar însă că nu foloseau punctele de control păzite strașnic.

Cel mai probabil, motocicliștii știau o altă cale de a intra în oraș neobservați.

Acest lucru i-a avantajat foarte mult pe Minutemen.

Reputația lor în rândul celorlalți locuitori ai Pustietății a crescut considerabil, ceea ce le-a permis să se integreze mult mai repede în populația locală.

Chiar în acel moment au ajuns la o concluzie importantă.

Simpla supraviețuire nu mai era de ajuns.

Voiau să unească facțiunile Pustietății sub conducerea lor împotriva unui dușman comun:

orașul care îi abandonase.

Din acel moment, au încetat să-și mai spună Minutemen.

Acum aveau un scop mai mare — să devină una cu oamenii Pustietății.

Și astfel au început să-și spună Concord.

Odată cu trecerea timpului, Concord a aflat tot mai multe despre obiceiurile, condițiile de trai, secretele și trucurile de supraviețuire din Pustietate.

Au descoperit, de asemenea, că Cei Pierduți chiar intraseră ilegal în Los Santos.

În Zid exista o breșă.

Apăruse la scurt timp după terminarea construcției.

Din cauza lucrărilor de construcție făcute neglijent și a solului instabil, terenul se tasase într-o zonă aflată departe de cartierele locuite, iar o întreagă secțiune a Zidului se prăbușise.

Poate că, tocmai pentru că acea secțiune era atât de departe de zonele locuite, muncitorii hotărâseră să economisească timp și materiale.

Nimeni nu știe sigur.

Important era că facțiunile aveau acum o cale prin care să intre din când în când în oraș.

Înainte, de aceste drumuri se ocupau Cei Pierduți.

Cumpărau alimente greu de găsit în Pustietate, benzină, uneori haine și diverse lucruri cerute de localnici.

Cu timpul însă, Concord a preluat acest rol pentru a-și consolida relațiile cu celelalte facțiuni.

De fiecare dată când intrau în oraș, membrii Concord purtau măști care le ascundeau fețele, haine largi și alte obiecte menite să le ascundă identitatea.

Concord își procura majoritatea armelor prin comerț, de obicei la schimb cu bunurile aduse din oraș.

La zece ani de la începutul Apocalipsei, Concord își clădise o reputație solidă în rândul locuitorilor Pustietății.

Prin ani de muncă grea, baza lor fusese transformată într-un loc confortabil și primitor, vizitat des de alte facțiuni care căutau un loc de odihnă și relaxare.

Cu cât Concord devenea mai prietenos față de Pustietate, cu atât atitudinea sa față de oraș devenea mai ostilă.

Amintirea trădării care îi condamnase la viața de dincolo de Zid nu dispăruse niciodată.

Semne distinctive

Membrii Concord pot fi recunoscuți după hainele albastre și măștile care le acoperă cea mai mare parte a feței, îngreunând identificarea.

Trăsături unice și comportament

Concord nu are voie să formeze alianțe cu sindicatele.

În schimb, facțiunea întreține relații reciproc avantajoase cu toate facțiunile din Pustietate și îi este strict interzis să intre în război cu ele.

Teritoriul Concord este considerat și zonă sigură și servește drept loc de odihnă pentru locuitorii Pustietății.

Tip de comportament: agresiv față de locuitorii orașului, prietenos față de locuitorii Pustietății.